Situl Pricop Huta-Certeze protejează un areal forestier situat în jurul pasului omonim care leagă masele vulcanice andezitice miocene ale Munților Oașului și Igniș, spre nord-vest mărginindu-se cu granița cu Ucraina. Deși altitudinile sunt modeste, între 268 și 1104 m, situl dominat de păduri este situat în întregime în etajul fagului, din cauza climatului umed și răcoros, atlantic cu influențe baltice, cu precipitații medii multianuale peste 700 – 750 mm și temperaturi de 8 – 90C, munții vulcanici barând masele de aer umed care traversează dinspre vest Depresiunea Panonică.
Deși în fișa standard a sitului este menționat „important pentru lilieci şi amfibieni” situl în realitate are rolul cel mai important de coridor ecologic pentru mamifere mari, fiind suprapus arealului de îngustare dat de pasul Huta-Certeze, dintre masivele forestiere din cele două masive muntoase vulcanice menționate anterior. Astfel, situl asigură conexiunea între populațiile de carnivore mari (urs, lup și râs) dar și de cerb din Munții Oaș, Igniș și Polean (Ucraina), dar asigură și trecerea liberă a acestor specii din Ucraina în România, peste arealul de graniță lung de 5,6 km. Aceasta este doar o fâșie lată de 20-30 m acoperită cu tufărișuri dese și trebuie în continuare menținută permeabilă pentru mamiferele mari.
Speciile de lilieci și amfibieni (dintre care se remarcă populațiile speciei endemice regionale pentru Carpații Orientali și Păduroși Triturus montandoni) sunt bine conservate în arealul forestier din sit, încă masiv și bine conservat, ce cuprinde cel puțin trei tipuri de habitate forestiere (dintre care două de făgete) și cinci de pajiști și stâncării.