Situl Natura 2000 Tisa Superioară cuprinde arealul de luncă și terase de pe stânga Tisei din cursul superior al acesteia, ce alcătuiește, la traversarea Depresiunii Maramureș de la est la vest, granița dintre România și Ucraina. La acesta se adaugă un teritoriu în est ce cuprinde masivul forestier dintre Tisa superioară montană și cursul superior al Ronișoarei, cel mai important și mai compact rămas în jumătatea sudică, românească, a Depresiunii Maramureșului.
Situl este important în primul rând pentru protejarea ihtiofaunei (11 specii prioritare de pești) dintre care se remarcă lostrița și cleanul dungat, specii foarte rare, aflate în pericol de extincție în fauna României. La acestea se adaugă amfibienii (Triturus cristatus, Triturus montandoni) și broasca țestoasă de apă (Emys orbicularis) cu populații încă foarte puternice în sit, în pofida unor distrugeri recente provocate de lucrări hidrotehnice abuzive. În lunca Tisei foarte important este habitatul forestier prioritar 91E0* al pădurilor ripariene, cu rol de coridor ecologic, păstrat însă fragmentar. La acesta se adaugă cel puțin trei alte habitate importante higrofile și hidrofile, ce urmează a fi investigate.
În masivul forestier Ronișoara există, suprapus și rezervației forestiere omonime, un areal important pentru mamifere mari, cu populații de urs, lup, râs și cerb. Flora și fauna acestui masiv forestier colinar înalt (600 – 900 m altitudine) este încă puțin cercetată și merită o atenție specială. Aici se află un mozaic de cel puțin trei habitate Natura 2000 forestiere, între care domină făgetele.
Aria protejată „Pădurea Ronişoara” reprezintă o rezervaţie forestieră pentru seminţe, situată pe teritoriul comunei Rona de Sus, în cadrul O.S. Sighetu Marmaţiei, cu o suprafaţă de 62 ha. La rezervaţie se poate ajunge din Pasul Hera, la cca. 1 km pe DN 18, pe partea stângă. Pădurea Ronişoara este constituită din arborete de gorun pentru seminţe, caracterizate prin rectitudine, cilindricitate şi elagaj foarte bun, însuşiri care trădează o conformaţie genetică de excepţie, ceea ce a determinat identificarea unei provenienţe foarte valoroase şi unanim recunoscute ca şi „Gorunul de Ronişoara”. Datorită conformaţiei arborilor, pădurea are şi o valoare estetică deosebită, iar prin Legea nr. 5/2000 a fost declarată ca rezervaţie naturală, fiind încadrată în grupa I funcţională (de protecţie), subgrupa 5C – păduri constituite în rezervaţii naturale.
Pădurile de gorun maramureşene cuprind zonele de la altitudinea cea mai joasă din Maramureşul Istoric (cursul Tisei părăseşte Maramureşul la 204 m altitudine), gorunetele urcând pe versanţii însoriţi până la 600, mai rar până la 700 m altitudine, până la izoterma de 8 grade C, medie a temperaturii anuale. La Rona de Sus, temperatura medie anuală este de 8,0 grade C, precipitaţiile sunt de 742 mm, iar perioada de vegetaţie a gorunilor este de 166 zile pe an. Stratul arborescent este constituit din două specii codominante, aflate în superioritate când una când cealaltă, anume gorunul Quercus petraea care este mai competitiv în habitate bine însorite şi carpenul Carpinus betulus care este mai prezent în zone mai umbrite.
Ca faună ornitologică, pădurea de referinţă se găseşte în etajul Columbidelor, foarte bogat în specii aviene, datorită hranei vegetale şi animale abundente.
http://eunis.eea.europa.eu/sites/ROSCI0251
